Noaptea Tarziu…

Speram sa imi fac intrarea in aceasta lume a blog erilor si a blog urilor alaturi de una din prietenele mele de nadejde, cafeaua de dimineata. Dar… (pentru ca mereu exista un dar, nu?!) fiind “ajutata” de vesnica sovaiala, “alta data”, “mai tarziu”…iata-ma dar, la o ora destul de inaintata asternandu-mi gandurile…apropos de…sa vedem de ce!

Profitand de inspiratia pe care mi-o da a doua melodie preferata a iubitului meu, la un volum moderat tin sa deschid un subiect ce a devenit o bataie de cap pentru cei mai multi dintre noi: banul! Fericiti cei care inca mai au suportul material al parintilor, respective al partenerului, si mai fericiti cei care si-l asigura singuri dar saraci, la propriu, restul. Ceea ce pe mine ma indigna, si sper din suflet sa nu fiu singura, este faptul ca traind intr-o tara care nu numai ca nu iti deschide usi dar ti le si zavoraste pe cele pe care le ai inca intredeschise, este pierduta orice urma de omenie, de intelegere, de toleranta.

Spun acest lucru in deplina cunostinta de cauza. Lipsa banului transforma omul in asemeanea fel, atat de subtil actionand asupra mintii incat toti ceilalti din jurul respectivului devin victime, fie ei mame, copii, parteneri. Este trist sa urmaresti evolutia caracterului cuiva intr-o astfel de lume. Cu putin noroc va avea pe cineva langa el sa il invete la varste fragede sa ajute un batran cazut pe strada, sa mangaie un animalut lovit, sa inteleaga durerea altuia; Intr-o societate fara valori si fara principii este usor sa arunci cu piatra.

Dar ce se poate face intr-adevar?…putini si neputinciosi sunt aceia care stiu. Este aproape crud sa faci un apel la omenie cand vezi atata nedreptate in jurul tau. Atunci cand religia te minte, cuvantul nu mai este tinut, iar ceea ce trebuia sa-ti fie un viitor stralucit se transforma pe zi ce trece intr-un vis urat, atunci instinctual de supravietuire trece peste normele morale invatate. Devenim duri, nemilosi, renuntam la dragoste, la increderea in oameni si ne mentinem pe linia de plutire asa cum altii au facut-o la un moment dat pe seama noastra. Aceasta este adevarata lume, pentru cei mai multi dintre noi. Putine si rare sunt exemplele contrare!

Ipocrizia a devenit arma cea mai de pret in obtinerea castigului, iar prin asta ma refer in fond la ban. Ce s-a intamplat cu onestitatea?! Unde este puterea cuvantului?! Onoarea, mandria de a avea constiinta curata si de a iesi in fata cu fruntea sus?!…mizeria, foamea, durerea le-a ingroapat atat de adanc incat te face sa te pretezi la cele mai josnice fapte! Iar in acest caz, sa-mi spuna cineva…cine e de condamnat pentru asa ceva?! Care dintre voi ar fi capabil sa infrunte asemenea conditii, ramanand un om integru?! …eu am sa incerc sa imi savurez cafeaua pe care iubitul meu tocmai mi-a adus-o.